Pentru ca e vara.

Vară, vară, dragă vară, cît te-am asteptat !

Topeşte-mi sufletul cu caldura ta şi aruncă-l in Sena,

închide-mi ochii sub cerul senin acoperit de ramuri

şi poarta-mi gîndul în călatorii beletristice !

Oferă-mi pace si alinare,

sărută-mi obrajii rumeni cu adieri plăpînde,

îmbată-mă cu roua dimineţi,

Trezeşte-mă cu soare violet la malul marii !

Iar noaptea draga mea, trimite-n zbor

semnale de departe

calauzite de vantul inoptat

indragosti de-al lacului suspin.

Nu stiu cat de bine mi-a iesit, m-a lovit putin inspiratia si m-am lasat purtata de ea, sper ca v-a placut !

http://www.youtube.com/watch?v=JfUr5eUHNUc

Tequilla & Dunhill vs. Books

Something new

Pentru ca nu stiu cat de des o sa mai apuc sa scriu un articol m-am gandit sa creez o data pe saptaman un "post-imagine" referitor la tot ce ma inconjoara, deranjeaza sau amuza. Iata primul post de acest tip:

10 calitati pe care le apreciez la un tip !

1. Sa ma surprinda cat de des posibil ;

2. Sa fie alaturi de mine cand am nevoie ;

3. Sa ma faca sa rad ;

4. Sa citeasca/ Sa aibe o cultura generala vasta ;

5. Sa aibe o pasiun [ chitara/tobe/clape, fotografie, gatitul, sportul (skateboarding/parkour/baschet/fotbal) etc. ] ;

6. Sa aibe tupeu (dar nu cu mine :-" ) ;

7. Sa fie competitiv si sa lupte pentru ceea ce isi doreste ;

8. Sa nu consume alcool in cantitati mari sau sa fumeze excesiv (mai ales in prezenta mea) ;

9. Sa nu ma minta ( :-w ) ;

10. Sa fie gelos dar nu exagerat. 

Si una bonus: sa nu-mi spuna excesiv " cat de frumoasa esti", "imi plac ochii tai" sau chestii de genul .

Cam astea ar fi cele 10(+1) calitati pe care le apreciez eu la un tip. >:D<

Aaaaaaaaaa!

E ciudat cum fiinta umana trece intr-o fractiune de secunda de la o stare de beautitudine la una de depresie. In fiecare zi ne confruntam cu diferite probleme, ajungand poate chiar la o disperare absoluta, de nesuportat care la un momentdat ne poate impinge spre a face lucruri de care nici noi nu credeam ca suntem capabili. Putem ajunge chiar sa distrugem viata cuiva pentru propria fericire.
Rasa umana a dovedit in nenumarate randuri ca poseda o siniubire care uneori ne face sa nu mai fim oameni. Insa acest egosim de care dam dovata in fiecare zi nu este oare o trasatura cu care ne nastem, crestem si murim? Sunt oameni care reusesc sa o mascheze, uneori sub un zambet care nu exprima absolut nimic concret, insa cei care nu reusesc sa faca asta sunt de cele mai multe ori alungati din societate. Fara sa ne dam seama toti suntem la fel, avem acelasi scop: ajungerea la "nirvana". Insa aceasta "nirvana" se modeleaza dupa fiecare suflet care incepe sa o conceapa.
Oamenii nu sunt decat niste lei inchisi intr-o cusca care odata ajunsi acolo incep sa se bata pentru a domina , iar intr-un final cand unul invinge este si el doborat de efortul pe care l-a depus pentru aceasta victorie.
Am ales aceasta fotografie pentru articol deoarece pentru mine denota un egoism pur. O sa incerc sa va explic de ce. Fotografia a obtinut premiul Pulitzer in 1994; este realizata de catre fotograful Kevin Carter in 1993, in Sudan pe timpul foametei. In fotografie se vede o fetita aproape moarta de foame, iar in spatele ei un vultur care-i asteapta moartea pentru a o manca.Carter a asteptat 20 de minute pentru a face fotografia, dupa care a alungat vulturul fara a ajuta fetita.Nu se stie ce s-a intamplat cu ea.
Trei luni mai tarziu dupa castigarea premiului Carter a cazut in depresie si s-a sinucis la 33 de ani. In biletul de adio acesta spunea:"Sunt bântuit de amintirile vii ale crimelor si cadavrelor, si furiei si durerii…copiilor înfometati sau răniti, ale trăgătorilor nebuni, adesea politisti, ale călăilor…” marturisind si remuscarea ca nu a ajutat copilul a carui suferinta i-a adus atat gloria cat si moartea „Îmi pare rău, îmi pare tare rău…Durerea depăseste bucuria de a trăi, până într-acolo, încât bucuria nu mai există…”
E usor sa comentam din exterior.Insa acum va intreb, daca ati fi fost in locul lui Carter ce ati fi facut? Ati fi alungat vulturul si ati fi ratat fotografia care v-ar fi putut face celebrii sau ati fi procedat exact ca el?
Acesta este decat un exemplu pentru a va arata egoismul excesiv pe care rasa umana il poseda cu nerusinare, insa sincer va spun ca nu cred ca o sa o inteleg vreodata.

No title.

Butonand pe net am gasit un citat foarte interesant pe care as vrea sa-l impartasesc cu voi. 

Intrebat ce-l surprinde cel mai mult la umanitate, Dalai Lama a raspuns:

"Omul. Deoarece el isi sacrifica sanatatea pentru a face bani. Apoi isi sacrifica banii pentru a recapata sanatatea. Apoi este nerabdator sa vina viitorul incat nu traieste prezentul; rezultatul fiind ca nu traieste nici in prezent nici in viitor; traieste ca si cum niciodata nu o sa moara, si apoi moare fara sa traiasca niciodata cu adevarat."

As putea sa mai adaug cate ceva la aceasta afirmatie, insa cred ca o stric. Asa ca aleg sa nu mai continui si sa va las doar cu aceste cuvinte ale lui Dalai Lama.

No to ACTA!

Nu prea am ce sa mai explic deste ACTA pentru ca deja cred ca toata lumea stie ce este si de ce trebuie sa ne opunem ei. Insa o sa va ofer totusi un link unde o sa va fie explicta aceasta initiativa legislativa si motivele pentru care trebuie sa ne impotrivim ei.

http://creativemonkeyz.com/roboti/robotzi-s02-ep-special-acta/

E frumos sa visam.

B:Buna!Pot sa te deranjez cateva minute?

F:Buna!Da, cred ca poti.

B: Imi e foarte greu sa-ti spun asta, mai ales ca nu am mai facut asa ceva. Nu sunt mandru ca fac asta aici dar probabil fata in fata nu as fi putut. Dar stii de ce? Pentru ca prezenta ta ma acapareaza, pentru ca atunci cand te uiti la mine nu mai stiu cum ma numesc. Pur si simplu pentru mine esti perfecta, fiecare defect pe care unii il remarca la tine mie mi se pare cea mai mare calitate pe care o ai. Si nu inteleg cum de o fata ca tine, perfecta, se poate atasa de un baiat ca mine.Doamne, sunt atat de imperfect pe langa tine..nu inteleg cum de vrei sa porti o cunvorbire cu mine.Si acest lucru crede-ma ca ma dispera si ma face sa te plac din ce in ce mai mult. Fiecare privire fugitiva pe holuri ma face sa ma prabusesc, simt cum inima imi este sagetata. Cand iti vad chipul angelic insotit de acei ochii perfecti iti citesc ardoarea ultimului sarut, ma cutremur.Ma gandesc cat de nedemn sunt de toate acestea. Stiu ca dragostea ta imi apartine doar mie si acelasi lucru il fac si eu pentru tine dar cu toate astea nu vreau sa te am in intregime, vreau decat sa te admir, sa simt durerea lipsei tale. Oare sunt sadic? Nu, sunt las. Din lasitate am renuntat la tine, mi-a fost frica sa nu ma indragsotesc si sa sufar insa tot ce am facut a fost sa aman suferinta, pentru ca nu am putut sa nu ma indragostesc de tine. Acum insa e prea tarziu pentru regrete, stiu asta. Nu-ti cer sa fi a mea, nu!Tot ce vreau e sa-mi cer scuze si sa afli ca acum te iubesc ca un caine, ca as da totul ca sa te am.

F:Ai dreptate,ar fi prea tarziu daca nu as simti ca inebunesc atunci cand as fi langa tine. Probabil ca nici nu as mai raspunde. Dar inca simt. Te vreau mai mult ca niciodata si nu din cauza ca mi-ai spus astea, nu! Te vreau pentru ca esti TU! Pentru ca TU imi cutremuri intreaga fiinta, pentru ca ma faci sa ma simt unica, iubita si frumoasa. 

<3<3<3<3

Nirvana Time.

O cafea fierbinte ma trezeste in dimineata asta [11:16]. Din sertarul cu ganduri aruncate ``de-a valma`` incer sa elimin cateva. Este una din diminetile acelea in care nu stiu cine sunt si ce vreau, in care totul e perfect asa cum e, insa paradoxal, nu-mi place nimic. Simt nevoia sa tip, sa plec departe, sa ma arunc intr-o prapastie fara sfarsit, sa fiu pierduta in timp.
Nu stiu de ce i-am dat acestui articol titlul "Nirvana Time" nu ma simt nici fericita si in momentu' asta ascult Deep Purple. Lucruri fara noima se intampla fara macar ca eu sa-mi dau seama. Simt ca fiecare secunda care se scurge trece prin mine aruncandu-ma din ce in ce spre abis. Si ma intreb "ce rost are sa cautam fericirea?" poate ca ea nici nu exista, poate ca e un simplu concept care ne-a fost implantat la nastere. Deci daca fericirea e ceva efemer precum noi, ce rost au toate cele din jurul nostru? Spre exemplu, aseara eram fericita, imi inchipuiam o inmormantare, a mea, la care erau stransi foarte multi prieteni. Disperarea si tristetea lor, fie ea si fictionala, ma facea...fericita, simteam cum prin sange imi curge o stare absoluta. Am adormit cu aceasta imagine, cu un zambet diabolic sters pe fata.
In concluzie, aceasta stare, fericirea, este ceva subiectiv, care la un anumit nivel ne face sa nu mai fim oameni.

Like a stone.

Un prim semestru care nu-l pot cataloga nici oribil nici superb. Am iubit, am pierdut, m-am distrat, am incheiat prietenii care pareau sa fie indestructibile, am plans, am ras, am cunoscut oameni noi si am legat alte prietenii.
Pot sa spun ca acest prim semestru de liceu m-a schimbat enorm. Mi-a oferit perspective noi si m-a maturizat, facandu-ma sa ma redescopar. Am gasit in launtrul meu o mica potrtiune pe care nici nu credeam ca o am, insa am reusit sa o inchid inainte ca situatia sa fie prea dramatica. Povestile de liceu se spune ca sunt cele mai memorabile, in aceasta prima perioada mi-am inceput propria poveste, iar acestei povesti tocmai i s-a incheiat primul capitol. Sunt nerabdatoare, insa cel mai important sunt speriata de ceea ce va urma. Mi-as dori sa pot sa dau timpul inapoi si sa-l opresc in momentele care m-au facut aproape sa plang de fericire, insa cum acest lucru nu se poate intampla o sa ma multumesc cu descoperirea altor momente care sa merite sa fie pastrate.
Si totusi, am un sentiment de regret si de dor. Imi e dor nebun de anii in care nu aveam nicio grija, cand obrajii mei nu cunosteau lacrimile si inima nu stia ce e aia "durerea".
Astfel s-a incheiat primul semestru de liceu si pot sa spun ca am trecut cu bine peste el cu toate ca am intampinat multe obstacole.
<3<3<3  

http://www.youtube.com/watch?v=7QU1nvuxaMA