Aaaaaaaaaa!

E ciudat cum fiinta umana trece intr-o fractiune de secunda de la o stare de beautitudine la una de depresie. In fiecare zi ne confruntam cu diferite probleme, ajungand poate chiar la o disperare absoluta, de nesuportat care la un momentdat ne poate impinge spre a face lucruri de care nici noi nu credeam ca suntem capabili. Putem ajunge chiar sa distrugem viata cuiva pentru propria fericire.
Rasa umana a dovedit in nenumarate randuri ca poseda o siniubire care uneori ne face sa nu mai fim oameni. Insa acest egosim de care dam dovata in fiecare zi nu este oare o trasatura cu care ne nastem, crestem si murim? Sunt oameni care reusesc sa o mascheze, uneori sub un zambet care nu exprima absolut nimic concret, insa cei care nu reusesc sa faca asta sunt de cele mai multe ori alungati din societate. Fara sa ne dam seama toti suntem la fel, avem acelasi scop: ajungerea la "nirvana". Insa aceasta "nirvana" se modeleaza dupa fiecare suflet care incepe sa o conceapa.
Oamenii nu sunt decat niste lei inchisi intr-o cusca care odata ajunsi acolo incep sa se bata pentru a domina , iar intr-un final cand unul invinge este si el doborat de efortul pe care l-a depus pentru aceasta victorie.
Am ales aceasta fotografie pentru articol deoarece pentru mine denota un egoism pur. O sa incerc sa va explic de ce. Fotografia a obtinut premiul Pulitzer in 1994; este realizata de catre fotograful Kevin Carter in 1993, in Sudan pe timpul foametei. In fotografie se vede o fetita aproape moarta de foame, iar in spatele ei un vultur care-i asteapta moartea pentru a o manca.Carter a asteptat 20 de minute pentru a face fotografia, dupa care a alungat vulturul fara a ajuta fetita.Nu se stie ce s-a intamplat cu ea.
Trei luni mai tarziu dupa castigarea premiului Carter a cazut in depresie si s-a sinucis la 33 de ani. In biletul de adio acesta spunea:"Sunt bântuit de amintirile vii ale crimelor si cadavrelor, si furiei si durerii…copiilor înfometati sau răniti, ale trăgătorilor nebuni, adesea politisti, ale călăilor…” marturisind si remuscarea ca nu a ajutat copilul a carui suferinta i-a adus atat gloria cat si moartea „Îmi pare rău, îmi pare tare rău…Durerea depăseste bucuria de a trăi, până într-acolo, încât bucuria nu mai există…”
E usor sa comentam din exterior.Insa acum va intreb, daca ati fi fost in locul lui Carter ce ati fi facut? Ati fi alungat vulturul si ati fi ratat fotografia care v-ar fi putut face celebrii sau ati fi procedat exact ca el?
Acesta este decat un exemplu pentru a va arata egoismul excesiv pe care rasa umana il poseda cu nerusinare, insa sincer va spun ca nu cred ca o sa o inteleg vreodata.